Cum am aflat daca am prieteni adevarati?!

Cu totii stim vorba ,,Prietenul la nevoie se cunoaste”, cu totii ne consideram prieteni adevarati si credem ca ni se cuvine sa fim inconjurati numai de oameni care ar sari la 2 noaptea din pat sa vina sa ne ajute. Dar noi chiar am face asta pentru prietenii nostri?

Niciodata nu am fost pusa intr-o situatie in care sa fiu nevoita sa apelez la un prieten si sa aflu daca intr-adevar prietenia adevarata exista. Bineinteles ca familia si iubitul meu mi-au demonstrat de nenumarate ori ca ar face orice pentru mine, dar mereu am fost genul de persoana care are 2-3 prieteni buni si in rest e ,,prietena” cu toata lumea. Activitatea mea muzicala mi-a adus multe cunostinte, multi amici, multi sustinatori, dar totodata si multi prieteni falsi care abia asteapta sa iesim la un suc si sa ne pozam impreuna ca ,,hihi, ce mari prieteni suntem”, dar nu le pasa de cum ma simt cu adevarat, nu stiu sa creeze conversatii sau sa profite de timpul petrecut impreuna pentru a invata unul de la celalalt ceva nou, constructiv. Ati patit si voi?

Ei bine, sambata trecuta am fost pusa intr-o situatie complet noua pentru mine, infricosatoare de-a dreptul. Era ora 1 noaptea iar eu si Norbi ne intorceam la Cluj de la un eveniment la care tocmai cantasem, langa Targu Lapus. Eram cu soferul nostru care are grija de noi de cativa ani buni. Dansul a fost nevoit sa ia alta masina decat cea pe care o avea de obicei, din cauza unor mici probleme. Toate bune si frumoase pana cand, dupa vreo 15 minute dupa ce am pornit, la 80 de km de Cluj, ne lasa alternatorul si la scurt timp ramanem fara baterie. Oi fi eu fata, dar tot m-am prins ca ceva nu e de bine. Si pe bord incep sa apara alerte de genul ,,Servodirectia nu mai functioneaza”, „Franele cedeaza”…HORROR. Iar noi eram in MIJLOCUL PUSTIULUI intr-un VARF DE MUNTE (de deal…), pe un drum ingust si inghetat pe care circula doar o masina de dezapezire. Si am ramas pe marginea drumului, fara semnal, fara baterie, fara nimic. Va dati seama ce filme am inceput sa-mi fac…Si de parca nu era indeajuns de rea situatia, se mai si apropie o masina la 100 m in spatele nostru, stinge farurile si ramane acolo vreo jumatate de ora. D U B I O S … Am inceput sa tremur. Nu mai patisem niciodata asa ceva. Imi intra casuta vocala indiferent pe cine incercam sa sun. Nu puteam trimite mesaje. Cele cateva minute de spaima parusera ore atunci. Fara speranta imi pornesc internetul, de parca as prinde net in varful ala de deal. Si ce sa vezi? Tocmai imi scrie Roxi (Roxana Oros Make-up Artist):

,,Iiiii, tocmai am terminat de impodobit casa!!!”

What? Messengerul functioneaza? ,,Roxiiiiiii!!! Salveaza-ne!!!!!!! Suntem blocati aici!!!”

Roxi imi raspunde aproape in gluma, ca de obicei: ,,Ce ai patit iara??”

Incerc sa-i trimit locatia noastra, dar nu se mai incarca nimic, pierd semnalul. Dupa cateva minute vad ca s-a trimis si primesc un mesaj aproape instantaneu de la Roxi: ,,Pornim in 5 min. Venim dupa voi!”

Doamne, deci nu pot sa va explic ce am simtit. Era 2 noaptea, orice om (inclusiv eu) isi pune telefonul pe silent pana dimineata. Incercam sa ma abtin sa nu plang. Norbi incerca sa ma linisteasca, speriat si el (scuze, Norbi). Soferul a reusit sa ia legatura cu cineva care a pornit din Baia Mare cu alta baterie si nu-mai-stiu ce. Si ma gandesc la ceea ce spuneam mereu – poti spune ca ai un prieten adevarat cand vine sa te ajute oriunde, la orice ora. In aproximativ 40 de minute Roxi si iubitul ei Alex au ajuns la noi (eram undeva inainte de localitatea Magoaja), am fugit in masina lor si am strans-o tare pe biata Roxi in brate, Norbi a mutat tona de bagaje dintr-o masina in alta, Alex a incercat sa porneasca masina domnului sofer, dar in zadar (s-a rezolvat cand a ajuns ajutorul dansului) si am pornit spre casa.

Privind acum inapoi mi se pare amuzant pe de-o parte si prea dramatizata situatia, dar cand te vezi in mijlocul a…nicaieri, blocat si fara semnal, nu e tocmai placut.

Am decis ca e momentul sa-mi pun telefonul pe vibratii cand dorm pentru ca roata se intoarce odata si odata si mi-as oferi ajutorul fara sa stau pe ganduri daca ar fi invers, oricarei prietene. Nu-mi voi mai pierde vremea cu persoane care nu stiu ce inseamna o prietenie, cu persoane care nu ma ajuta sa evoluez ca persoana si ma voi concentra pe cei care mi-au demonstrat ca nu trebuie sa stai zi de zi cu o persoana ca sa-ti fie apropiata, ca nu trebuie sa stie totul despre tine ca sa te inteleaga si ca sunt o norocoasa ca pot spune ,,Da, stiu ce inseamna prietenia!”