Prieten drag, fii tare!

La Cluj ploua, orasul parca s-a mai linistit. Mi-as dori ca si in sufletul tau sa fie la fel. 

Poate ca nu te asteptai la un astfel de articol din partea mea, insa toata dupamasa m-am gandit la asta si simt nevoia sa impart cu tine mai mult decat momentele frumoase si fericite. 

Nu am eu multi prieteni, cel putin nu in adevaratul sens al cuvantului, insa nu sunt niciodata indiferenta cand cineva apropiat mie are o problema. Ei bine, in ultima perioada cel putin 2-3 prieteni de-ai mei se confrunta cu probleme grave de familie, ba chiar se tem ca vor pierde pe cineva foarte drag. Insa sunt sigura ca astfel de probleme au si unii dintre cititorii mei, chiar daca eu nu stiu, chiar daca nu arata lumii. 

Cu totii avem probleme, greutati si momente mai putin frumoase. Imi vine sa rad cand primesc unele mesaje care spun asa: ,,Mi-as dori sa am viata ta!”. Automat ma gandesc la persoanele care la randul meu ma inspira, cum si eu mi-as dori in unele momente sa am viata lor. Cred ca nu cautam o viata anume…cautam fericirea, stabilitatea, implinirea alaturi de cei dragi, cred ca mereu cautam mai mult decat avem.

Crezi ca mi-as insira problemele aici? Se zice sa nu-ti speli rufele in public. Insa vreau sa stii ca nu esti singur, poate ca nu am trecut prin ceea ce treci tu, nu in acelasi mod, dar am trecut la randul meu prin momente grele, am plans, am suferit…iar apoi m-am ridicat. 

Stiu ca iti e greu si ca degeaba iti spun ,,Lasa ca o sa fie bine!”…poate nu o sa fie bine. Nimeni nu poate sti. Dar indiferentce se va intampla, vei trece peste. Vei invata sa apreciezi tot ceea ce ai inainte sa fie prea tarziu, vei invata sa profiti de momentele de ,,ACUM”, si nu vei mai lasa totul pe ,,mai tarziu”.

Stiu cum e sa fii neputincios in fata unei probleme, in fata unei boli, in fata pierderii unei persoane dragi. Tot ce iti doresc este sa fii pozitiv. Stiu ca nu crezi ca poti. Dar asa cum zilnic ii privesti cu admiratie si oarecum invidie pe cei care au mai mult decat tine, gandeste-te la cei care nu au avut nicio farama din sansele pe care le ai tu in viata, care nici nu viseaza la ceea ce ai tu, la cei in viziunea carora problemele tale sunt un lux. 

Cand l-am pierdut pe tatal meu am fost suparata pe Dumnezeu ca mi l-a luat. Aveam 16 ani. Sincera sa fiu, inca din copilarie ma durea faptul ca ceilalti copii aveau parinti sanatosi. Mereu ma intrebam ,,De ce eu? De ce familia noastra?” Insa am inceput sa ma gandesc la copiii care nu au avut sansa sa-si cunoasca parintii, care au ramas orfani la o varsta si mai frageda decat mine, ba chiar la cei care nu au fost iubiti de catre parintii lor, care au fost parasiti si asa mai departe. Si am realizat cat de norocoasa am fost ca timp de 16 ani am avut un tata iubitor care a luptat pana in ultimul moment si care a castigat ani intregi in fata bolii care voia sa-l ia mult mai devreme, prin simplul fapt ca si-a dorit sa traiasca viata la maxim, indiferent de timpul ramas, a imbratisat o atitudine pozitiva si a tratat viata ca un om perfect sanatos, facandu-si planuri de viitor, crezand cu tarie si zicand in gura mare ca VA FI BINE.

Dragul meu cititor, indiferent de ce iti rezerva viata, mergi inainte si priveste inapoi doar ca sa apreciezi tot ceea ce ti s-a intamplat, pentru ca te-a facut omul care esti azi. Poate nu crezi, dar fie ca ne cunoastem sau nu, poti sa-mi scrii oricand aici, pe facebook, sa imi dai un telefon chiar daca nu am vorbit demult…nu iti voi rezolva problemele, insa te voi asculta si te voi incuraja asa cum fac cu mine insami. Cu totii avem nevoie de un prieten si sper ca tu sa fi gasit unul in articolul asta.