De Craciun toate drumurile duc acasa!

Buna seara lui Craciun! Va scriu de la apartamentul parintilor lui Norbi, unde ne-am adunat la o seara de Monopoly – tocmai am pierdut?!

Azi a fost o zi de leneveala totala – ne-am ridicat din pat doar ca sa mancam? – intre zilele pline pe care le avem perioada asta. In Ajun de Craciun ne-am trezit la Sighet, cu un peisaj de poveste pe fereastra camerei de la hotelul Gradina Morii, unde am colindat inainte cu o seara si dupa o bulgareala am pornit grabiti spre Baia Mare sa impodobim bradul acasa la Norbi, iar mai apoi sa testez pentru prima data masina noastra, dupa ce am obtinut permisul de conducere. Bunicii si mama ne asteptau ieri acasa la Borlesti, asa ca am horarat sa plecam cu masina, bifand totodata primul meu drum oficial! Va dati seama ce emotii am avut…? (mai mult…)

Cel mai scump lucru pe care il am

…este familia. Ea va fi mereu alaturi de noi, ne va sustine neconditionat si ne va pune mai presus de orice. Asa trebuie sa facem si noi la randul nostru. De cand taticul meu nu mai este printre noi, parca am inceput sa-mi pretuiesc si mai mult mama si bunicii, poate pentru ca am mai crescut…poate pentru ca mi-am dat seama ca nimic nu e pentru totdeauna si ca trebuie sa profit de fiecare moment.

IMG_20170731_140227.jpg

(mai mult…)

Din sarutul tau imi cresc ramuri si iar infloresc

DSC_0331

Am prins rădăcini adânci, tu eşti verde împărat
M-ai făcut împărăteasă peste-ntregul tău palat, 
Şi la nuntă ne-au cântat mii de roiuri de albine
Şi ne-a cununat un brad peste-un lac de apă vie, 
Din sărutul tău îmi cresc ramuri şi iar infloresc
Mii de fluturi ni se-adună, martori cum eu te iubesc, 
Mă-nvelesc cu răsuflarea vântului ce-aduce timpul
Mă iubesc cu tine verde, verdele-nconjoara chipul. 
Trag petale peste mine, îmi fac plapumă de vară
Mă acopăr cu iubire, cantecul din frunze zboară, 
Peste codrii, peste nori, dansul ţine până-n zori
Ca să ţii o viaţă-ntreagă minte cum e să te-nsori. 

(Delia – Verde Imparat)

(mai mult…)

Pe scena cu absolventul meu iubit

Sunt tare emotionata acum ca va scriu aceste randuri, dar nu la fel de emotionata pe cat am fost la absolvirea iubitului meu saptamana trecuta. Pe langa toata mandria care m-a cuprins cand l-am vazut in roba, urma sa si cantam la festivitatea lui, iar asta m-a facut sa am si mai mari emotii, pentru ca urma sa cantam pe scena alaturi de colegii lui, in fata profesorilor si a sustinatorilor fiecarui absolvent. Peste 10 oameni dragi lui Norbi au venit sa il sustina din Baia Mare, iar bucuria si mandria de pe chipurile lor au fost de nepretuit.

5D2_4624 (mai mult…)

Call Now Button