Oficial sunt soferiță

Publicat de Camelia Crisan pe

Salutare! Saptamana aceasta am incheiat un capitol important din viata mea, si anume scoala de soferi, cu un examen luat cu bine. De acum incepe aventura, sper sa devin o soferita capabila sa conduca mai mult decat bine si sa evite situatiile primejdioase. Insa vreau sa va iau cu mine inapoi in timp, pe la sfarsitul lunii august cand am trecut pragul scolii de soferi Toni Auto din Cluj-Napoca alaturi de Norbi, pentru a ne inscrie. Niciunul nu am avut ocazia si posibilitatea sa facem scoala de soferi mai repede (dupa implinirea varstei de 18 ani) din motive cum ar fi lipsa timpului, imposibilitatea financiara de a cumpara o masina buna sau pur si simplu nu aveam nevoie de o masina pana acum aproximativ un an cand am inceput sa luam evenimente in toata tara, sa calatorim mai mult sau sa ne dorim sa conducem. Sunt sigura ca multi dintre voi va regasiti in aceste motive. 

Norbi a inceput cu o saptamana mai repede decat mine, eu fiind plecata intr-o vacanta la prietena mea Betty in Piatra Neamt.

In prima saptamana am participat la 5 zile de legislatie, iar in urmatoarea saptamana am inceput orele de condus. Va zic sincer ca inainte de a incepe scoala eram V-A-R-Z-A. Nu stiam nimic despre masini, niciodata nu am dat atentie indicatoarelor, traseelor si altor detalii, deci va puteti imagina cat de ,,increzatoare” eram.

La prima sedinta instructorul mi-a explicat in detaliu ce este un autovehicul si ,,cu ce se mananca”, mi-a aratat ce se afla sub capota, m-a invatat sa pornesc motorul si chiar am condus cativa zeci de metri … ezitant si cu frica. Apasam putin frana si mai ca zburam de pe scaune…?  Am ales sa invat sa conduc pe o Skoda Fabia pentru ca era genul de masina pe care ne doream sa o achizitionam.

Din a doua sedinta m-a scos pe drum. Privind acum inapoi nu-mi vine sa cred cat de putine stiam si cat am evoluat in doar 30 de ore de condus. Sedintele treceau, eu incepeam sa inteleg ce fac acolo, desi motorul imi murea aproape la ordinea zilei si de multe ori instructorul imi punea frana?. Nu intelegeam cum e posibil sa fii atent la toate detaliile si nu reuseam sa fiu destul de increzatoare. In una din ultimele sedinte instructorul m-a scos pe un drum expres. Nu va pot explica cat de mult m-a ajutat acea sedinta, cata incredere am capatat si cat de FAIN a fost pentru ca am condus cu 100/h ?? . Stiu ca va dura mult pana sa fiu sofer in adevaratul sens al cuvantului, ca cele 30 de ore nu sunt de-ajuns dar am avut ocazia sa ,,gust” putin din ce inseamna sa conduci. Clujul este un oras foarte aglomerat si rareori puteam conduce cu 40-50/h. 

La finalul lui Octombrie m-am pregatit sa dau sala (examenul teoretic). Nu simteam ca sunt pregatita 100% si am zis ca-mi incerc norocul. Ei bine, a fost o adevarata nebunie… ?.

In ziua in care m-am prezentat la examen am fost trimisi cu totii acasa pentru ca sistemul cazuse si nu functiona in toata tara. Asta se intampla intr-o zi de joi. In weekend am fost plecati la Targu Jiu deci nici vorba sa mai invat ceva in acele zile. Lunea urmatoare m-am prezentat din nou la Politia Rutiera din Cluj, unde am stat la coada 2 ore sa-mi fac poza pentru carnet?. Am intrat in examen nerabdatoare dar epuizata. Intrebarile nu au fost grele dar mi-au cazut toate subiectele la care aveam o oarecare nesiguranta. Am picat examenul cu 21 de puncte (aveam nevoie de minim 22 de raspunsuri corecte din 26). Nu-mi venea sa cred. Fiind genul de persoana obisnuita sa ia 10 mereu, cautam sa dau vina pe orice inafara de mine insami. M-am dus acasa super-emo? si am asteptat sa treaca 15 zile ca sa pot da din nou examenul.

M-am pregatit din nou, am inteles ce am gresit data trecuta dar am avut o perioada extraordinar de aglomerata, sezonul de nunti se apropia de sfarsit, aveam concerte, facultatea incepuse in forta, numai la scoala de soferi nu-mi statea capul…pana cand ma suna instructorul si-mi zice ca-n ziua urmatoare se aloca 50 de locuri pentru examenul pe oras in Cluj, in 8 DECEMBRIE, tocmai intr-o zi de vineri cand este disponibila masina mea pentru examen, in condtiile in care trebuie sa astepti vreo 3 luni dupa ce iei examenul teoretic sa dai orasul. 3…LUNI…

,,Asta e sansa mea” mi-am zis. Voiam sa mai astept 2-3 zile sa mai invat dar ma gandeam ca nu pot rata ocazia asta. Am asteptat din nou la o coada lunga pana-n strada, am intrat la examen si comparativ cu intrebarile care mi-au picat data trecuta, acestea erau mult mai grele si pe multe nu le intalnisem in niciun chestionar pe care l-am rezolvat acasa. Intrebarile legate de mecanica mi-au dat mari batai de cap si chiar cand credeam ca voi reusi, vad din nou RESPINS tot cu 21 DE PUNCTE. ?Nu-mi venea sa cred. De 2 ori sa pic? Eu? Pana si ,,fraierii” iau examenul asta si eu nu? Eram dezamagita de mine si rusinata pentru ca daca am luat vreodata o nota mica, mereu mi-am scos media sau am mers la mariri, de cand am inceput facultatea m-am zbatut sa iau bursa si nu sunt in stare sa trec un examen de genul asta? Cred ca-mi intelegeti frustrarea…

M-am detasat putin de capitolul asta, am mers in mini-vacanta cu mama (vezi AICI), mi-am reincarcat bateriile si nu m-am grabit sa ma prezint la examen cand trec cele 15 zile de asteptare. Mi-am petrecut cateva zile si nopti citind toata legislatia, insistand asupra capitolelor pe care eram nesigura, am reluat intrebarile de la fiecare capitol, apoi m-am apucat de cele 45 de chestionare de pe site-ul scolii rutiere pe care se spune ca daca le treci cu un punctaj mediu, garantat iti iei examenul. Trecand prin aceste chestionare mi-am dat seama cat de multe nu stiam, cate intrebari nu am mai vazut in viata mea, pentru ca in chestionarele de pe CD-ul scolii de soferi foarte multe se repetau. Si in sfarsit am simtit ca sunt pregatita nu numai sa-mi iau sala ci sa si conduc corect. A fost o greseala sa incep orele de condus fara sa stiu macar bine legislatia. 

Vinerea trecuta m-am prezentat a 3-a, ba chiar a 4-a oara la examen (daca luam in calcul si prima incercare cand a picat sistemul). Parca toate intebarile care-mi veneau erau din ultimele chestionare rezolvate. Stiam tot. Cand am vazut acolo 5 raspunsuri corecte, 10, 20, 21…si ultima intrebare inainte de a obtine punctajul de trecere este una pe care o stiu pe de rost, lacrimile au inceput sa mi se prelinga pe obraz, dupa stresul pe care mi l-a provocat examenul asta si toate emotiile pe care le-am avut, in sfarsit am dat afara tot. Am ales raspunsul corect, am trecut examenul cu 24 din 26 (desi o intrebare am gresit-o din graba?). Am selectat orasul pentru examenul practic si vad ca cel mai devreme pot sa-l dau in…9 MARTIE 2018!? Sincer, dupa toata nebunia eu eram chiar impacata cu aceasta data, insa nu am putut sa ma programez pentru ca in ferbruarie imi expira cazierul…

Asa ca m-am prezentat la dl care se ocupa de programari. Ma roaga sa revin luni cand am cazierul reinnoit dar…din vorba-n vorba ii spun ca eu cant. Si-mi spune ca si el canta. Si incepem sa povestim despre muzica si dupa scurt timp imi spune: ,,Auzi…du-te pana la sefu’ la usa de langa si intreaba daca nu te poti programa mai repede, daca cumva mai este vreun loc disponibil!”. Am ramas masca. Ii multumesc, bat la usa alaturata si intru. Ii spun domnului respectiv ca imi expira cazierul, ca nu stiu daca voi fi in Cluj in martie, ca sunt plecata mult pentru ca eu cant. Domnul ramane uimit si ma intreaba ce muzica imi place sa cant. ,,Sunteti la Conservator? Vai ce frumos…! Pai va pun la oras miercuri!”

,,Miercuri…adica miercuri? Adica peste cateva zile?”

,,Da!”

Ma simteam de parca am castigat la loto. Dupa cat m-am consumat in sfarsit am simtit ca toate se vor rezolva, ca toate s-au intamplat cu un motiv. 

Am mai luat 2 sedinte suplimentare cu instructorul meu, am platit o taxa pentru masina ca sa pot da miercuri proba  si m-am prezentat in data de 13 decembrie dimimeata impreuna cu Norbi pe platoul de examen. Primul meu gand cand am vazut la ce politist am fost repartizata a fost ca seamana leit cu actorul Richard Gere.

Nu stiu daca ma credeti dar nu am avut DELOC emotii. Parca le-am epuizat pe toate la examenul teoretic. Eram atat de sigura pe mine si de bine-dispusa. Au trecut vreo 2 ore jumatate pana mi-a venit randul, timp in care am asistat la sedintele de condus a 2 cursanti de-ai instructorului meu. El mi-a aratat zonele frecventate de politistul meu, mi-a adus aminte la ce sa fiu foarte atenta si dupa m-a dus inapoi pe platou. Am fost martor la cel examinat inaintea mea, intre timp politistul a inceput sa povesteasca cu noi, in special cu mine, s-a creat o atmosfera super-relaxanta, am ras, i-am spus de activitatea mea…cu toate acestea examinatul era foarte nesigur si s-a lasat prada emotiilor si politistul i-a pus frana intr-o intersectie.

Ne-am intors la masina mea, politistul i-a telefonat unui bun prieten din Maramures cu care se intampla ca eu sa fi cantat la un eveniment in vara aceasta, ca sa-i spuna ca are examen cu o cantareata pe nume Crisan Camelia?. Inchide si-mi spune: ,,A zis sa te pic! Hai sa mergem!” 

Am ignorat complet faptul ca am uitat sa las frana de mana ? si am pornit cu 3 puncte penalizare, eu fiind foarte concentrata asupra iesirii dificile din parcare. Am facut 2 garari, o intoarcere, am incercat sa am o viteza potrivita pentru ca am vazut ca nu-i place sa ,,dorm” pe drum, totul a fost super-tare! Pana cand la un semafor imi moare motorul…si nu-l pot reporni. Cheia se invartea in gol.? Politistul a vazut ca ceva e in neregula si m-a ajutat sa pornesc motorul, dupa care totul a decurs normal. Am povestit, am reusit sa ma concentrez, sa nu ma emotionez pentru greselile pe care le facusem, focusandu-ma sa nu fac vreo greseala care sa-mi opreasca examenul. Spre final imi spune ,,Sa nu-mi faci vreo prostie acum, la final!”

Ne-am intors in parcarea de unde am pornit, iar politistul m-a felicitat incantat, mi-a spus ca sunt admisa si ca am acumulat 11 puncte (3 pentru frana de mana, 3 pentru o intersectie in care am intrat putin ezitant datorita prioritatii pe care trebuia sa o dau si 5 pentru ca mi s-a oprit motorul). FERICIRE MAXIMA!!! Nu m-am putut abtine si i-am zis: ,,Yes!!!! Bateti 5-ul!”?

Am iesit topaind si tipand de fericire catre instructorul meu care ma astepta emotionat, i-am multumit pentru tot si i-am sunat pe ai mei sa le dau vestea cea mare.

Acum astept cu nerabdare sa aflu cum va decurge examenul lui Norbi MAINE!

Carnetul este cel mai frumos cadou de Craciun si sper sa il pretuiesc si sa-l folosesc cu intelepciune toata viata! Va multumesc tuturor pentru felicitari si mult succes tuturor celor care urmeaza sa deveniti soferi! Sper ca povestea mea sa va fie de folos!?

 

 


0 comentarii

Lasă un răspuns

Substituent avatar

Adresa ta de email nu va fi publicată.

Call Now Button